[rating:4.5/5]
30 august 2006. Da, as putea sa-mi amintesc intotdeauna de aceasta zi ca fiind cea in care aproape ca l-au prins pe capitanul Jack Sparrow, insa oricat de mult m-a decuplat filmul de la lumea reala, altul este motivul pentru care o voi pastra in amintire – a fost pentru prima data cand am vazut o continuare mai buna decat filmul original! Am avut norocul sa vizionez in 2003 Pirates of the Caribbean: The Curse of the Black Pearl in cinematograful din Disneyland, California, doar la cateva saptamani de la lansarea lui in premiera mondiala(acolo!). Pentru ca ride-ul dupa care a fost inspirat filmul era deja unul dintre preferatele mele, poate ca am fost subiectiva in receptarea peliculei. Irelevant, insa. Nu m-am uitat niciodata la un film pentru a vana greseli, ci pentru trairile pe care mi le genereaza. Iar in acest context, Pirates a devenit unul dintre filmele mele de suflet, cu care as fi fost oricum ingaduitoare.

Daca insa productia din 2003 mi-a placut foarte mult, Pirates of the Caribbean: Dead Man’s Chest m-a catapultat (cu repeziciunea cu care se desfasoara actiunea filmului) intr-o euforie copilareasca pe care nu credeam (more…)

[rating:2/5]
Moartea Domnului Lazarescu, Marele Jaf Comunist, Fix Alert. Incarcata toamna in cinematografe in materie de film romanesc. Daca primul dintre acestea a reusit cu un succes nebun sa fie un film reusit insa care nu rezolva nici pe departe problema cinemaului autohton iar al doilea e clar supraapreciat, fiind un documentar ok insa care nu-si propune prea multe, Fix Alert este probabil cel mai important film romanesc aparut in ultimii ani. Spun eu important, dar sa nu intelegeti ca e si un film bun. Sa explic.

Pentru ca intriga filmului e aproape imposibil de povestit pe scurt fara sa stric experienta vizionarii, ma marginesc la a preciza ca s-a luat una bucata poveste, s-a taiat in mai multe parti, iar fiecare parte a fost si ea impartita in cateva bucati dupa numarul personajelor prezente la scena respectiva – pe fiecare personaj cate o camera . Iar toate aceste bucati au fost puse cap la cap intr-o anumita ordine, pentru a da impresia unui puzzle. Fiecare scena filmata cu o singura camera, fixa. Mai zic totusi ca e vorba de mafioti, drogati, o rapire, bani, pistoale, carti de joc etc. Deci plasat la granita dintre drama si film cu gangsteri. Y-ha. Poate ziceti ca nu e mare lucru dar va asigur eu ca e. Pai m-am saturat nene de drame romanesti, cu sate, cu boi, cu ajutoare sociale (se stie el), cu trei povesti care se intersecteaza si bla bla bla. In sfarsit, un subiect calumea. Si mai mult decat atat. Pentru ca tot filmul se bazeaza pe cadrele alea fixe pe chipul personei care-si da replica (cateodata in asa maniera incat ai impresia ca materialul e kafkian) e clar ca e extraordinar de important cum joaca fiecare dintre ei. Iar aici, Piersic Jr. a facut treaba buna. Nici o replica nu suna tamp, fals sau mai stiu eu cum. Fiecare isi face treaba cum trebuie.

Dar destul cu partile bune. Sa-i si dam in cap. Pai in primul rand ar fi faptul ca filmul arata low budget rau. Acuma chiar este low budget deci teoretic n-ar fi o problema. Dar (more…)

Atunci cand luati o pauza de la Camus sau Kubrick si vreti sa va uitati la TV/DVD, recomand cu caldura Prison Break.

Prison Break este un film serial difuzat de FOX, primele 22 de episoade au rulat deja in State, iar in aceasta luna apare un calup de alte 22 de episoade pe baza carora, in forumurile consecrate, se fac deja supozitii, se ofera sfaturi, pareri, sugestii etc., desi “febra” nu este atat de puternica ca aceea provocata de aparitia primului serial de acest tip, numitul Lost.

Nominalizat la Golden Globe 2006 pentru “Best Television Series-Drama” si “Best Performance by an Actor In A Television Series”, Prison Break are elemente sigure ale succesului TV american, dar si cateva elemente care fac diferenta.

Inginerul contructor Michael Scofield ajunge in inchisoarea in care se afla fratele lui, Lincoln Burrows, condamnat la moarte. Michael pune in aplicare, pas-cu-pas, un plan elaborat de evadare. Intriga se complica datorita unui scenarist creativ care tese o plasa de interese financiare si politice in culisele condamnarii la (more…)

[rating:4.5/5]
Mulţi au fost cei care au încercat să găsească în inimile junglelor oameni albi sălbăticiţi, oameni asemenea nouă care, dintr-un motiv sau altul, s-au despovărat de acea verigă ce face diferenţa dintre om şi animal. William Golding, în al său roman Împăratul muştelor (1954), i-a găsit. Dar sălbaticii pe care i-a găsit el nu proveneau nicidecum din inima junglei, ci erau copii, elevi şcoliţi într-o prestigioasă şcoală engleză, care ajung pe o insulă pustie în urma prăbuşirii avionului cu care călătoreau. Cu nici un adult prin preajmă, ei încep să-şi organizeze comunitatea conform regulilor & legilor societăţii în care trăiau odinioară. Însă o dată ce încep să vîneze pentru hrană, se trezeşte în ei un instinct de mult adormit: setea de sînge. Regulie şi legile auto-impuse încep să conteze tot mai puţin, astfel încît, într-o perioadă relativ scurtă, comunitatea se împarte în două grupuri, unul al omului civilizat şi unul al omului sălbatic. Ghiciţi voi care e mai numeros…

Peter Brooke, regizorul filmului, reuşeşte să creeze, asemenea lui Golding, o replică în miniatură a unei civilizaţii pe cale de prăbuşire, a unei civilizaţii pentru care lupta dintre bine şi rău a fost deja consumată şi cîştigătorul deja premiat. Respectînd simbolistica romanului, filmul abundă în metafore şi aluzii, una mai expresivă ca cealaltă. Pornind de la insula în sine, trecînd prin personaje şi culminînd cu lucruri sau acţiuni simpliste, totul (more…)

[rating:5/5]
In 1980, la doi ani dupa Halloween, Carpenter a aruncat pe piata (o piata inca nepregatita, zic eu), The Fog. Nu a avut acelasi success ca Halloween desi d.p.d.v. cinematografic si chiar atmosferic sunt la acelasi standard.

The Fog a aparut la vremea cand horror-urile nu se chinuiau sa fie prea artsy-fartsy sau prea viewer-friendly si cand mainstream-ul era cool dar, publicul nu era prea pregatit pentru un modern-day ghost story. Doar asa imi explic de ce nu a avut acelasi succes ca Halloween (sa nu fiu inteles gresit, ador Halloween dar, am mai mare afinitate fata de The Fog, fiind primul film pe care l-am vazut).

Povestea este arhi-cunoscuta (oras bantuit de fantome, acoperit de ceata, cea din ceata omoara oamenii etc. etc.), iar filmul beneficiaza de un cast sanatos: Jamie Lee Curtis (Halloween, Terror Train), Janeit Leigh (mama lui Jamie Lee Curtis; Psycho, Night of The Lepus), Adrienne Barbeau (Creepshow, Cannibal Women In The Avocado Jungle Of Death), Tom Atkins (Maniac Cop, Due Occhi Diabolicci) etc.

Dupa cum ne-a obisnuit Carpenter (impreuna cu Debra Hill, cu care a lucrat la scenariu), totul este hiper-stilizat, hiper-aranjat in cadru si über-80s, personajele principale feminine sunt puternice (asta a aratat inca de la Halloween), (more…)