[rating:4.5/5]

Au trecut 11 ani de cand regizorul Martin Scorsese nu s-a mai aventurat in cotloanele promiscue ale lumii interlope, populate de mafioti atotputernici si de marionete care sa le faca jocurile murdare. Ultima data a facut-o cu Casino (1995), un film bun, in care a exploatat vizual toata duritatea si mizeria morala ce guverneaza acest univers sordid, scaldat in bani si in sange. Revine anul acesta cu The Departed, cu siguranta cel mai bun film de pana acum al anului. De data aceasta accentul nu mai cade pe crime in sine, ci pe oamenii implicati mai mult sau mai putin in comiterea lor, pe relatiile de determinare ce se stabilesc intre acestia si pe situatiile extreme carora trebuie sa le faca fata pentru a nu deveni din vanator vanat. Ierarhia este cat se poate de bine determinata, fiecare pas trebuie calculat milimetric si contra timp, iar orice eroare te poate scoate definitiv din sistem. Usa de iesire: moartea.
Concentrarea pe conflicte si personaje nu afecteaza cu nimic ritmul filmului, care este extrem de alert si imprima filmului acea energie coplesitoare ce creste nivelul de adrenalina pe toata perioada vizionarii.
In ceea ce priveste subiectul, acesta il urmareste indeaproape pe cel al hitului asiatic Infernal Affairs, pe care The Departed se bazeaza, desi Scorsese isi ancoreaza filmul in suburbiile irlandeze ale sudului Bostonului, adaptandu-l asadar la cultura si mentalitatea acestei locatii.
Este scena pe care se desfasoara Jack Nicholson, izvorul de genialitate al filmului si motivul pentru care te intrebi ulterior vizionarii cat de departe poate impinge un actor limitele perfectiunii artistice. Si daca cei care, urmarind One Flew Over the Cuckoo’s Nest (1975), Terms of Endearment (1983) sau As Good as It Gets (1997) – am amintit doar filmele pentru care a luat Oscarul, fara a le inventaria si pe cele noua pentru care a fost nominalizat – au considerat ca l-au vazut jucandu-si rolul vietii, sunt convinsa ca aceasta pelicula le va reordona, valoric, ierarhia. Cu un ranjet diabolic si o privire ce frizeaza dementa, el construieste un personaj (Frank Costello) fascinant, de o ironie savuroasa, ce gandeste si reorganizeaza lumea pe care o conduce in termeni transanti. Scopul actiunilor sale: banii. Mijloacele prin care ii obtine: irelevante. Inteligenta si viclenia sunt atuurile sale, iar cu acestea poate sa-si conduca in liniste imperiul underground construit si sa le scape printre degete politistilor care cred ca-i urmaresc fiecare miscare. Cu The Departed Nicholson se detaseaza net de rigorile interpretative ale unui rol. El nu numai ca joaca, ci SE joaca in si cu fiecare cadru in care apare, facandu-si personajul atat de veridic, incat el pare sa se sustraga oricarei indicatii regizorale.
Revenim la subiect. Aflata intr-o continua miscare si restructurare, aceasta comunitate ce conduce sistemul de crima organizata din Boston are nevoie in permanenta de oameni noi, care sa-i inlocuiasca eventual pe cei prinsi sau ucisi in timpul “schimburilor amicale de pareri” intre diferite bande. Dar pentru a fi eficienti, acesti oameni trebuie sa fie loiali si versati. Si intrucat este greu sa monotorizezi intentii criminale in randurile oamenilor tai, cand trebuie sa-ti mentii atentia asupra celor din afara, ce te vor la randul lor mort, cea mai buna modalitate de a-ti face rost de oameni de incredere este sa-i atragi in plasa ta inca de mici. Este ceea ce face Costello cu un baietel irlandez, fiul unuia dintre oamenii care lucrau pentru el, caruia ii cumpara bunavointa si devotamentul.
Prin intermediul unei elipse temporale il vedem peste cativa ani mai tarziu pe acelasi baiat devenit adult si antrenandu-se pentru a intra in fortele politiei de stat din Massachusetts. El este Colin Sullivan (Matt Damon), cel mai promitator tanar din echipa sa si, cum vom afla ulterior, cand este acceptat in cadrul departamentului ce se ocupa de crima organizata, informatorul lui Costello. (more…)

Marturisire: The Good German era unul dintre filmele pe care le asteptam cu nerabdare. Vazusem initial distributia (George Clooney, Tobey Maguire, Cate Blanchett), apoi numele regizorului, Steven Soderbergh, si ulterior trailerul. Citesc insa pe Risky Biz Blog al lui Anne Thompson ca filmul a avut parte de o primire nu tocmai calduroasa din partea publicului prezent la proiectia DGA din New York. Si, in ciuda faptului ca regizorul era de fata, spectatorii nu au simtit deloc nevoia sa fie delicati sau macar… draguti. Potrivit sursei citate, oamenii nu s-au sfiit sa vorbeasca in timpul proiectiei, iar cand aceasta a luat sfarsit, doar cativa au aplaudat. Cand Soderbergh a urcat pe scena pentru a raspunde eventualelor intrebari, lucrurile s-au complicat si mai tare. Cineva a indraznit chiar sa-l intrebe daca filmul isi doreste a fi o parodie a peliculei The Third Man.

Recunosc ca aceasta stire m-a surprins in egala masura ca aceea ca All the King’s Men are nota 1 pe rottentomatoes (ok, poate ca aceea mai tare!!!), insa teoretic are toate ingredientele ca sa fie un film bun. De vazut, orikumm o sa il vad, poate cu si mai mare interes akumm.

Pentru ca nu mai este mult pana la decernarea Globurilor de Aur de anul viitor, ce va avea loc pe 15 ianuarie 2007, organizatorii pun deja la cale detaliile referitoare la actorii care vor spera sa intre in posesia unei statuete, cu atat mai mult cu cat nominalizarile trebuie anuntate oficial pe data de 14 decembrie. Pana acum problema a fost legata de statutul actorilor Leonardo DiCaprio si Matt Damon, pentru pelicula The Departed. Pentru ca studioul Warner Bros. dorea ca amandoi sa “iasa la inaintare” cu rolurile din ultimele lor pelicule, Blood Diamond, in cazul lui DiCaprio si The Good Shepherd (Damon), acesta a incercat sa le incadreze prestatiile actoricesti din The Departed la categoria cel mai bun rol secundar. Surpriza, insa! HFPA a hotarat ca rolurile amandurora din amintita pelicula sunt principale, in timp ce Jack Nicholson va concura la sectiunea cel mai bun actor intr-un rol secundar. Ceea ce ne duce la o situatie fara precedent: DiCaprio si Damon vor concura pe 4 pozitii din 5! (Ar fi culmea sa castige al cincilea, oricare ar fi el! )

O alta surpriza o reprezinta micuta Abigail Breslin care, in ciuda faptului ca are doar 10 ani, va concura la sectiunea cel mai bun rol principal, desi campania de promovare a filmului o anunta ca fiind actrita secundara.

Fara indoiala, surprizele vor continua! Stay tuned!

 [rating:3.5/5]

Nu eram deloc intr-o dispozitie prea fericita cand am mers sa vad filmul. Povestisem inainte cu o foarte buna prietena si constientizaseram problemele (aparent fara solutii) cu care fiecare dintre noi se confrunta. Ne-am zambit cand a inceput filmul (despre care nu stiam nimic), asigurandu-ne din priviri ca ne vom simti mult mai bine la sfarsitul vizionarii. Nimic mai neadevarat. E drept, filmul putea fi mult mai dramatic decat este, dar, dintr-o fusareala pe care i-o reprosez (sunt convinsa ca se vor gasi multi care o vor gasi drept sensibilitate regizorala), ramane doar trist. Foarte trist…
Ryna este o tanara de 16 ani care traieste impreuna cu familia (tata, mama, bunic) intr-un satuc uitat de lume din Delta. Pentru ca tatal si-a dorit-o baiat, nu-si cenzureaza nici un gest pe care l-ar avea fata de mult visatul fecior: o tunde periodic, reprimandu-i orice forma de feminitate, ii interzice sa umble cu baieti, a invatat-o meseria de mecanic auto, o injura si o mai si altoieste din cand in cand, cand fata indrazneste sa-i raspunda sau sa i se impotriveasca.
Pentru ca nu are incotro, Ryna joaca zilnic aceasta mascarada a identitatii oprimate, supunandu-se robotic ordinelor tatalui ei, fata de care manifesta o afectiune incerta. Poate ca daca ar lasa-o sa fie cine vrea sa fie, l-ar iubi. (Barbatului ii este si lui greu, iar despotismul sau lasa sa se intrevada din cand in cand urme de umanitate. Este insa un caracter slab, care cauta sa cada mereu in picioare, fara sa se gandeasca la consecinte.) Asa, insa, respectul pe care el i-l impune si regulile sub care-i sunt ostracizate dorintele o indeparteaza afectiv de el. Iar persoana lui devine echivalenta cu traiul mizer la care nu se poate adapta.

(more…)

[rating:4/5]
Imbinand in mod creator cateva genuri cinematografice – filmele SF despre sfarsitul lumii, comedia neagra si povestea lacrimogena de dragoste – si oferind publicului un amestec bizar de sunete, culori, imagini si actori, filmul lui Jean-Pierre Jeunet si Marc Caro a castigat cateva premii europene si a anticipat urmatoarea pelicula a celor doi, The City of Lost Children (1995). Jeunet va regiza in 1997 Alien: Resurrection, iar apoi, in 2001, hitul international Le Fabuleux destin d’Amélie Poulain, pe scurt Amelie.

Prima scena din film este de neuitat: o silueta misterioasa, acoperita din cap pana-n picioare de un vestmant facut integral din gunoaie, incearca sa se strecoare in graba afara dintr-un magazin de delicatese (aflat la subsolul unei cladiri care sta sa se prabuseasca), agatandu-se de o masina de gunoi. Brusc, capacul tomberonului este deschis cu violenta si amenintatorul macelar din magazin (Jean-Claude Dreyfus) se napusteste asupra eroului cu un satar urias. Aflam curand ca specialitatea macelarului este carnea de om si ca, odata ce noul sau angajat – fostul clovn Lousion(Dominique Pinon), care s-a lasat de meserie cand partenerul sau, un cimpanzeu, a fost mancat, si care, din intamplare, e vegetarian – se indragosteste de fiica lui, o violoncelista ochelarista (Marie-Laure Dognac), tatal nu se mai gandeste decat la cum sa-l transforme pe Louison in specialitatea zilei.

Pentru a-si salva prietenul de furia tatalui canibal, Julie il tradeaza pe acesta unei bande subterane de rebeli, care mananca numai linte. (more…)

Cand vine vorba despre numele pe care viitorii sau proaspetii parinti se gandesc sa-l aleaga pentru copiii lor, nimic nu ne mai poate surprinde, dupa cate am auzit in ultimul timp. Imi amintesc cat de mult am ras cand o buna prietena a mea, una dintre cele mai “cool” persoane pe care le-am intalnit vreodata, de altfel, mi-a marturisit ca pe fiica ei o va chema Maria Elisabeta. In plus, amintiti-va cand a izbucnit febra telenovelelor in Romania si cati nou-nascuti erau “infierati” pe veci cu nume precum Gaviota, Marimar, Soledad, Jose Armando, Huan Antonio etc.

Cand suntem in pana de idei, o solutie intotdeauna la indemana este sa aruncam o privire prin “ograda” starurilor, ca doar daca pe ele nu le copiem, atunci pe cine?… Proasta alegere insa, in cazul de fata, pentru ca la capitolul numit progenituri, actorii par sa se fi vorbit sa-si aleaga cele mai ciudate nume (unele pe care nu te-ai fi gandit niciodata sa le asociezi cu un copil sau chiar cu o fiinta umana). Primul exemplu in acest sens care imi vine in minte: Moon Unit. Din pacate  nu imi amintesc al cui era copilul, dar un astfel de nume te… marcheaza .

Dar sa continuam! Copiii Angelinei Jolie se numesc Maddox, Zahara si Shiloh Nouvelle, cei ai sotilor Gwyneth Paltrow-Chris Martin poarta numele Apple (fetita) si Moses, iar Tom Cruise si Katie Holmes si-au numit fetita Suri.
Citeam deunazi un articol despre cateva nume ciudate preferate de parintii din Marea Britanie: Addidas, Reebok, Tiger, Snoop, Gazza, Arsenal.
Sunt convinsa ca aveti si voi exemple numeroase…

Once a spy, always a spy! Cam asta ne demonstreaza Pierce Brosnan, care pare sa fi devenit nostalgic dupa rolul agentului 007. Dar cum Craig, zice lumea, a facut treaba buna si producatorii peliculei “Casino Royale” tin cu dintii de el, lui Brosnan nu-i ramane decat sa se multumeasca si cu o comedie usoara, atata timp cat isi mai poate baga in continuare codita prin tot felul de afaceri secrete. Potrivit publicatiei “Hollywood Reporter”, Brosnan va juca in “Spy vs. Stu”, pentru studioul New Line, pe care il va si produce, de altfel, prin intermediul companiei sale de productie, Irish Dream.

Scenariul filmului este semnat de Keith Mitchell si Allie Dvorin, iar povestea este cat se poate de… uzata. Stu este un barbat ingrozit de ideea de a avea o relatie serioasa, pe care sa o oficializeze. Insa isi iubeste prietena si, de dragul ei, vrea sa renunte definitiv la burlacie. Pentru a-si face mai mult curaj, o duce pe aceasta pe o insula de vis. Ghinion, insa. Pe aceeasi insula se afla un spion atragator si sarmant, care tocmai a terminat de salvat lumea. Si cum fetele se cam dau in vant dupa mistere, pericol si aventura, Stu se trezeste ca are un rival extrem de greu de invins.
Nici un regizor nu si-a manifestat pana in prezent interesul pentru aceasta pelicula si nici Stu nu se stie de cine va fi jucat. Pentru Brosnan, sa lucreze cu Martin Campbell, regizorul ultimului hit cu James Bond, Casino Royale, ar fi o consolare satisfacatoare, iar in ceea ce priveste actorul potrivit pentru rolul lui Stu, acesta cred ca ar trebui cautat prin “tagma” unora ca Ben Stiller, Owen Wilson sau Steve Carell. Cine stie, poate reusesc chiar sa-l salveze de la a fi penibil!