Un documentar despre pseudo-activitati. Un nou documentar prezentat de Centrul Ceh din Bucuresti. Realizat de Karel Vachek, documentarist din vechea generatia. Un film despre dementele de care suntem cu totii in stare. “Cele mai multe afaceri sunt pseudo afaceri, iar cele mai multe dintre activitatile oamenilor sunt pseudo activitati. (more…)

Inchipuiti-va o camera de hotel ieftin, in care doi barbati indura zile de-a rindul caldura de infern si plictisul in asteptarea unor ordine misterioase si asta intr-o claustrare totala. Intre ei, o camera video, o carte si o relatie complicata si tensionata.Unul dintre ei, mascul dominant la vreo 30 de ani, agresiv si violent (aflam incetul cu incetul ca este politist dar nu intelegem prea bine daca rolul lui este de a-l proteja sau de a-l tine pe celalalt sub supraveghere). Acesta din urma (Choo Heon-Yeop), mult mai fragil si mai tinar, student, accepta cu pasivitate fanfaronada zgomotoasa a gardianului sau. Personalul hotelului ii spioneaza discret crezindu-i gay. Ei insisi spioneaza cuplul din camera de alaturi printr-o gaura facuta in peretele despartitor. Ce-ar fi sa facem un film? propune cel tinar intr-o zi. Ok, zice celalalt, numai sa fie de actiune, in nici un caz melodrama in care se sta si se vorbeste, asta plictiseste de moarte. Subiectul este ales, cel tinar a citit deja “scriptul”, este chiar “Crima si pedeapsa”, mai precis o discutie intre Raskolnikov si Sonia. Surprinzator, politaiul (Yang Young-Cho) alege rolul Soniei, se pasioneaza pentru proiect, incearca sa mimeze ceea ce crede el ca ar trebui sa fie vocea blinda si tremurata a unei femei, schiteaza legaturile dintre personaje pe spatele unui calendar sexy. Raskolnikov se multumeste sa ii dea morocanos replica si indicatiile de regie. Si asta pentru ca el traieste dubiile si spaimele lui Raskolnikov, el este Raskolnikov. Manipulind incontinuu camera, tinarul dezvaluie fragmentar si haotic propriul trecut fata de care se simte vinovat.

Misterul se lasa descifrat cu greu si pentru asta trebuie sa asistam la o scena foarte violenta de interogatoriu ad-hoc urmata de un viol in care blinda “Sonia” isi arata fata bestiala. Asta schimba complet relatiile dintre cei doi colocatari de circumstanta. Huis-clos–ul se sfirseste prin evadarea tinarului “Raskolnikov” in lumea reala, intr-o incursiune de adio.
Perspectiva se schimba. Tempo-ul este mult mai ritmat, lumea se misca. (more…)

“Severance” (regizor Christopher Smith) este un horror un pic mai special si asta pentru ca nu se incadreaza in nici una dintre tipologiile in care intra de obicei filmele de gen. Ca spectator, recunosti de fiecare data un schepsis, un cliseu pe care l-ai mai intilnit undeva, dupa care vine o replica sau o secventa care aduc un “da, dar…” si dubiul demoleaza totul. Filmul respecta conventiile horror (numai ca victimele nu mai sint adolescenti, ca in “Blair Witch” de exemplu, ci oameni in toata firea, angajati ai unei multinationale), avem si psihopatii de serviciu (care musai sa existe in asa numitele “psycho movies” de felul lui “Hostel” sau “Captivity”), avem si tusa de umor negru care vireaza catre macabru (comparati “Severance” cu “Shawn of the Dead”), ba mai mult si un mesaj politic si social destul de insidios (care aduce cumva pe undeva cu filmele lui John Carpenter).

Flmul se deschide abrupt cu un flash forward in care doua femei si un barbat fug ingroziti de un urmaritor necunoscut. Ambianta alerta, montajul paralel, pericolul care ramine mereu in umbra sint foarte thriller. Flash back-ul care urmeaza este o punere in tema foarte clasica: un teambuilding “recreativ” organizat de Palisade Defence intr-o cabana de lux din Ungaria pentru opt dintre angajatii sai se transforma intr-un macel. Regizorul (more…)