Comments on: Anim’est 2008: “Sita Sings the Blues” de Nina Paley

By: ana

ana — Fri, 29 May 2009 09:19:05 +0000

Am reusit in sfirsit sa vad filmul. Ceva absolut neobisnuit, atit ideea de a pune in paralela Ramayana cu Broadway-ul (eu asa am vazut mise-en-abime-ul cu spectacolul ce reia povestea) si cu “realitatea” cuplului american. In plus, toate asezonate de comentarii savuroase. M-am distrat de insertiile de publicitate, dar mi s-a parut foarte deranjant pt ochi genul de animatie din povestea “americana”… Evident, cred ca N. P. a ales dinandins tremuratul destul de enervant al contururilor in ‘povestea americana’, in contrast cu luxuriantele imagini din povestea indiana…

By: yerbamate

yerbamate — Mon, 27 Apr 2009 10:00:27 +0000

Buna, tare buna treaba. Mihai! Bine ai facut ca ne-ai semnalat noutatile despre soarta “Sitei” si ca ai tradus dialogurile in limba romana.
Cu mii de multumiri,
Laura

By: ana

ana — Thu, 23 Apr 2009 09:20:10 +0000

Sunt curioasa, chiar o sa il descarc sa-l vad. Pozele postate sunt de-a dreptul apetisante. Revin cu ecouri dupa!

By: Mihai Amariutei

Mihai Amariutei — Mon, 20 Apr 2009 04:45:13 +0000

Intre timp Nina Paley a adoptat un model liber de distributie a filmului.
Acesta poate fi distribuit in mod gratuit. Cei care-l apreciaza sunt incurajati sa contribuie cu atat cat cred de cuviinta.
Atat filmul cat si subtitrarea in romana pot fi descarcate de pe pagina:
http://mihai.ambra.ro/film/sita/

By: yerbamate

yerbamate — Wed, 29 Oct 2008 20:46:57 +0000

Corect, Cristiana. Si eu am intrat cu card de presa – conditiile sint fair play: sa-l ceri la timp si sa fi scris cronici la programele din editia anterioara a festivalului.
Am avut ocazia sa vad fetze cunoscute din presa culturala pe ici pe colo, mai ales la inceput, comentariile insa ioc. Intr-adevar nu poti baga oamenii cu forta in sala, dar daca tot se ocupa de asa ceva, macar din cind in cind sa mai semnaleze cite-un film (ca titlu informativ, macar in baza premiilor luate la vreun alt festival, cum este si cazul “Sitei”).
In presa am gasit comentarii la seara organizata de John Dilworth si la nocturna lui Plympton. Mint, a mai fost si o foarte seaca prezentare a premiilor. E usor de inteles de ce oamenii pun un mare semn de egal intre desenele animate si filmele de animatie. Ma doare sufletul cind vad ca sint inca spectatori foarte tineri care “habar nu aveau ca exista asa ceva la Bucuresti, ca ar fi venit din timp la spectacole”.
Uite-asa imi vars eu oful care oricum a avut timp sa se dilueze Cind ai timp, Cristiana, esti binevenita cu comentarii de orice soi.