Prea lent, prea teatral si vorbaret, Manoel de Oliveira nu se conformeaza standardelor hollywoodiene si nici celor ale cinema-ului european usor de masticat. Ar mai fi si tematica filozofic-morala abordata de filmele sale care reiau fara incetare esecul amoros, configuratia raului si/sau a gratiei divine, amintirea, imbatrinirea, relatia dintre arta si viata ca atare si nu in ultimul rind miturile si virstele unei natiuni (cea portugheza in special) si a civilizatiei occidentale in general. Filmele sale sint astfel constructe percepute de multi spectatori ca fiind povesti demodate, foarte stilizate si cumva bizare, care sfirsesc prin a intriga pentru ca la baza lor pare a sta totdeauna o fabula sau o poveste. Sfirsitul unui film de Oliveira este atit de deconcertant incit spectatorul nu prea stie cum sa-l ia, deseori se vorbeste despre o glumita nesarata sau prea criptica.

(more…)

Inteleg de ce “Ricky” al lui François Ozon a fost considerat a fi un film provocator de catre cei care l-au vazut la Berlinala la inceputul lui 2009; lumea s-a impartit atunci intre pro si contra “Ricky”. Este vorba de partea aceea de “realism social” pe care fratii Dardenne o presara in “L’enfant” si fantasticul à la Disney care propune povestea ca realitate paralela. Amestecam deci cotidianul cel mai insipid si senzationalul de imagerie populara si grosso modo avem reteta lui “Ricky”. Vazind reactiile impartite ale criticii, mi-am zis, iata un film care cere foarte mult de la spectator, nu trebuie nici sa te scufunzi prea tare in premiza basmului de banlieue (more…)

In sfirsit, organizatorii au terminat de anuntat programul complet al festivalului. Iata ce am gasit pe situl Institutului francez, dupa un suspans care a durat citeva saptamini. Eram pur si simplu curioasa sa stiu ce ni se mai pregateste anul acesta in cadrul festivalului filmului francez, asa ca am scotocit regulat dupa vesti noi. (more…)

Daca n-ar fi fost  pagina de pe situl Institutului francez din Bucuresti anuntind o retrospectiva Bertrand Tavernier cu ocazia obisnuitului si iernaticului festival al filmului francez, nu m-as fi incumetat sa scriu aici despre “In the Electric Mist”. Filmul este pentru Tavernier un soi de “dupa douazeci de ani” si mai bine de la “Round Midnight” (1986) si “Mississipi Blues” (1983) incoace. Unul dintre cei mai mari iubitori si critici ai cinematografului de peste ocean sufera de data aceasta de ambitia reformularii genului politist si asta prin intermediul unei ciudate combinatii scenaristice de paranormal, reverie si thriller. (more…)

Despre festivalul filmului israelian de anul acesta am gasit cite ceva in revista-program “Cinesemnal” si pe blogul lui davidlev care s-a obosit sa transcrie programul celor cinci zile de proiectii pentru uzul curiosilor (care curiosi pot gasi programul cinematecii si aici) Selectia de anul acesta mi se pare destul de echilibrata, interesata mai mult de notiuni precum “familia” si “comunitatea” si adunind laolalta filme deja cunoscute si apreciate si pelicule mai noi. N-as sti ce sa recomand mai intii, majoritatea titlurilor imi sint aproape complet necunoscute. Interesanta este ideea de a condimenta fiecare lungmetraj cu cite un scurtmetraj de animatie, creatie a studentilor-animatori de la scoala Bezalel. (more…)

Motto:

“Yo, Midget… chill out” – Big Fate

“ (…) Let’s have him see iguanas. Let’s have the iguana sing. (…)” – Werner Herzog

Am sa ignor povestea aceea inventata de capetele patrate de la departamentul de marketing care au promovat filmul “suparindu-i” oficial pe Abel Ferrara si pe Werner Herzog. “Port of Call: New Orleans” nu este nicidecum un remake dupa “Bad Lieutenant”, similaritatea titulaturii este voit inselatoare. Acolo unde Abel Ferrara construieste o poveste foarte incrincenata despre pacat, culpabilitate si rascumparare in sensul catolic al cuvintului, Werner Herzog vireaza scurt din peisaj. Locotenentul sau de politie ramine un etern pacatos care se accepta, prizonier voluntar in limburile unui univers in care oamenii comunica cu si prin violenta atunci cind nu se izoleaza in escapisme psihotrope (more…)

Intre 2 si 5 noiembrie, in cadrul Zilelor Culturii Germane, Institutul Goethe ne invita la Zilele Filmului German. Evenimentul este gazduit de Cinema Studio, unde proiectiile vor avea loc zilnic, la orele 18.00 si 20.00. Filmele vor avea subtitrare in limba romana. Tematica propusa de organizatori este inspirata de “Implinirea a 20 de ani de la caderea Zidului Berlinului (…) un moment de reflectie atat pentru Germania, cat si pentru Romania, al carei destin istoric a fost profund marcat de acest eveniment.”

Iata ce puteti deci vedea in zilele ce urmeaza:

Luni, 2 noiembrie

(more…)