Citeva vorbe despre filmele care vor intra peste o saptamina in festivalul filmului japonez de la Cinemateca si care, din cite am gasit eu, vin cu toatele (in afara de Ping Pong Bath Station) de la Praga, unde au alcatuit un festivalul al cinematografului japonez contemporan :

- “Femei in oglinda” (Kagami no onna tachi) – regizor Yoshida Yoshishige (2002) – a fost prezentat in afara competitiei la Cannes in 2002, alaturi de “Cetatea zeilor” (Cidade de deus) al lui Fernando Meirelles, “Femme fatale” al lui Brian de Palma, “Star Wars- Atacul clonelor” al lui George Lucas. Va aduc aminte ca Palme d’Or in acel an a fost acordat filmului lui Michael Moore “Bowling for Columbine” si “Fiul” fratilor Dardenne a avut premiul pentru interpretare masculina.
Pentru fanii filmelor japoneze, de notat ca Yoshida Yoshishige a publicat in 2003 o carte despre Yasujiro Ozu, “Ozu’s Anti-cinema”, care porneste de la cuvintele regizorului muribund “Cinema is drama, not accident” si incearca sa ofere nu numai o interpretare a esteticii lui Ozu, cit si un manifest al regizorului Yoshida Yoshishige. Domnul Yoshida face parte din foarte importanta generatie de regizori din Noul Val japonez in anii 60 (impreuna cu Nagisa Oshima, Masahiro Shinoda si Shohei Imamura).

- “Viitor luminos” (Akarui mirai) – regizor Kioshi Kurosawa – nominalizat in 2003 pentru Palme d’Or la Cannes cel mai bun film japonez in 2004. Kurosawa este cunoscut pentru gustul sau pentru genul horror (Cure in 1997, Charisma in 1999 si Kairo in 2001 prezentat tot in avanpremiera la Cannes), “Bright Future” este mai degraba un film noir cu accente punk dotat cu o imagine interesanta; pelicula a intrat in selectia oficiala a festivalului alaturi de “Swimming pool”(Francois Ozon), ”Invaziile  barbare” (Denys Arcand) si “Purple Butterfly (Lu Ye).

- “Actor in rol secundar” (Sanmon yakusha) (2000) – regizor cunoscutul Kaneto Shindo – este un film aniversar dedicat unuia dintre cei mai cunoscuti actori de rol secundar, Taiji Tonoyama sau “Tai –chan”, o personalitate aparte si foarte colorata in lumea cinematografului japonez. Pelicula este filmata in stil semi documentar si urmareste, in paralel cu personalitatea actorului, povestea companiei de productie Kindai Eiga Kyokai pentru care si regizorul veteran Shindo (cele mai cunoscute filme ale sala sint “Onibaba” si “Kuroneko” din anii 60) si Tonoyama au lucrat multa vreme. Tai-chan a jucat printre altele in “Narayama Bushiko”, in multe filme ale lui Nagisa Oshima si poate l-ati vazut deja in “Black Rain” a lui Shohei Imamura, unul din ultimele sale filme.

- “Hoinari” (Riarizumu no yado) – regizor Yamashita Nobuhiro – prezentat la festivalul de film de la Edinburgh din 2004 este o comedie ciudata cu urme detectabile din Kitano, Kaurismaki (I Hired a Contract Killer) si putin Jarmush (Night on Earth), in care  doi tineri regizori cauta neincetat o tinara si promitatoare stea de cinema, un film dragut si simpatic, de vazut; pe unii spectatori scotieni i-a adormit se pare. Nu e de mirare, regizorul Nobuhiro Yamashita este cel mai important reprezentant al asa numitelor slacker movies (da, influenta este americana!), caracterizate prin apatia, lipsa de ambitie si scop a personajelor care se misca din inertie.

- “Ping Pong Bath Station” (Takkyu onsen) – regizor Gen Yamakawa (1998) – cel mai “vechi“ film din program este o comedie romantica despre dragoste, casatorie si succes prilejuita de intilnirea dintre o casnica si realizatoarea unei emisiuni de radio.

- “Inspira, expira” (Shinkokyu no hitsuyo)- regizat de Shinohara Tetsuo (2004) despre care nu stiu mare lucru, va fi o surpriza.

- “Go” – regia  Isao Yukisada (2001) – a luat toate premiile posibile academiei de film din Japonia si la festivalul de la Yokohama in 2002, premiul FIPRESCI la Palm Springs in acelasi an. Este un “Trainspotting” in maniera japoneza destul de dur.