[rating:20/100]
Daca nu as fi vazut Vlad the Impaler (Dracula the Impaler) din 2002 (cu Marius Bodochi si Adrian Pintea in rolurile principale!) as fi putut afirma cu mana pe inima ca Azucena este cel mai prost film pe care l-am vazut vreodata. Dar, cum nu este cazul, ma voi rezuma la a spune ca este, cred, unul dintre cele mai slabe si mai penibile filme facute vreodata. Ceea ce este trist este faptul ca regizorul lui este Mircea Muresan, de numele caruia se leaga 3 dintre capodoperele cinematografice romanesti din perioada filmului alb-negru – Rascoala (1965), Baltagul (1969) si Ion: Blestemul pamantului, blestemul iubirii (1979). Nu este pentru prima data cand domnia-sa are tentative cinematografice postdecembriste, care esueaza lamentabil – A doua cadere a Constantinopolului (1994), Sexy Harem Ada-Kaleh (2001) –, dar de data aceasta discrepanta intre orizontul de asteptare si mediocritatea aproape grotesca oferita pe ecran este cu atat mai mare cu cat au trecut deja 17 ani de la revolutie, iar intre timp a iesit pe piata un film precum Legaturi bolnavicioase. Poate ca, intr-adevar, este timpul sa le fie lasat locul regizorilor tineri… Este destul de evident care este publicul-tinta al acestei productii, dat fiind faptul ca cele trei protagoniste sunt “vedete” consacrate ale emisiunilor de televiziune nationale. Insa nici macar adolescentii nu prea au cazut in cursa mediocritatii si a absurdului pe care le-a intins-o Mircea Muresan, cinematografele din intreaga tara ramanand in general goale.
De la imagine, la tehnica si unghiuri de filmare (sunt cateva cadre in care capul lui Alin Panc iese gratios din cadru, ca in pozele stangace facute de un tatic ce a uitat sa-si puna ochelarii), la replici (Dumnezeule, ce replici! goale de continut, insa umplute de „actorii” sarguinciosi cu un patos demn de filmele istorice ale lui Sergiu Nicolaescu) si la interpretare, toti cei 4 protagonisti desfasurandu-se in toata penibilitatea lipsei lor de talent, filmul este ingrozitor de prost.
Singurul element din aceasta pelicula care da impresia ca ar putea avea oarece pretentii este scenariul, desi deloc original si combinand aspecte autohtone (granicerii, sistemul de organizare si coruptia care il ierarhizeaza, traficul de carne vie si prostitutia, tiganii si obiceiurile lor) cu o serie de contexte decupate parca din telenovelele sud-americane (si ma refer aici in primul rand la scena in care Azucena, purtand o peruca, se intoarce pentru a se razbuna pe „varul” ei si ii da foc).
Personajele interpretate de Olimpia Olari, Nicoleta Luciu si Diana Munteanu sunt toate rivale pentru dragostea locotenetului de graniceri Matei (Alin Panc), insa Azucena (Olari) este cea care ii fura inima acestuia, cu trupul ei de „inger de abanos” si cu imbratisarile patimase. Dragostea lor nu se poate insa consuma intrucat tatal fetei, bulibasa satrei de tigani, se impotriveste si face in asa fel incat Azucena sa creada ca Matei este traficant de carne vie. Este surpinzator cate intrigi reusesc sa se teasa in jurul acestor doua personaje principale, fara a lasa insa impresia vreunei consistente semantice sau de actiune.
Singurele personaje autentic romanesti sunt cele interpretate (bine!) de Serban Ionescu, granicerul indragostit de Azucena, si de Cesonia Postelnicu, o „afacerista” misterioasa si fara scrupule, in spatele careia se ascunde o umanitate simpla si calda.
Nu trebuie sa va ganditi insa ca aparitiile sporadice ale acestor doi actori pot salva filmul care pare mai degraba o lectie de anatomie repetata la infinit, in care se studiaza de fiecare data sanii. Jenant…