[rating:4/5]
Bill Murray face parte din categoria actorilor a caror personalitate artistica s-a imbogatit o data cu inaintarea in varsta si cu acumularea unei experiente de viata ce-i transpare in primul rand in privire. Pana acum trei ani, cand aparea in productia Sofiei Coppola – Lost in Translation, marturisesc ca nu i-am acordat nici un credit, sarind cu draga inima peste filmele sale. Insa ceea ce reuseste sa faca (sau, mai bine spus, cum reuseste sa fie, pentru ca actiunea este ultimul lucru de care poate fi „acuzat”) in filmul mai sus mentionat este absolut cutremurator, impunandu-l ca o prezenta-decor ce rezoneaza doar pe frecventa dimensiunii sale afective. E drept, atingerea unui grad artistic ce se identifica plenar cu tipul de sensibilitate ce evidentiaza cel mai bine talentul unui actor poate crea un tipar in interiorul unei interpretari autentice, asa cum semnalam intr-o alta recenzie ca se intampla cu Johnny Depp. Deocamdata insa Murray se afla intr-o perioada de maxima exploatare a acestui rol care ii vine atat de bine, iar lucrurile nu deranjeaza pe nimeni. Din contra…
Bill Murray se afla la a doua colaborare cu scenaristul si regizorul Jim Jarmusch, pentru care juca in segmentul „Delirium” din colajul de scheciuri Coffee and Cigarettes (2003), iar acest lucru transpare in libertatea pe care Jarmusch i-o lasa lui Murray de a-si construi propriile accente in linearitatea personajului pe care il interpreteaza. El este Don Johnston, un burlac trecut de a doua tinerete care, parasit de iubita sa, primeste o scrisoare prin care este informat ca una dintre femeile cu care, mai tanar fiind, avusese o relatie, ramasese insarcinata si hotarase sa pastreze copilul. Baiatul, ajuns acum la varsta de 19 ani, plecase in cautarea tatalui sau, iar scopul scrisorii era asadar acela se a-l preveni pe Don de o posibila inopinata vizita. Lipsa semnaturii si a adresei de pe plic, il duc pe Don cu gandul ca cineva i-ar putea juca o farsa, insa prietenul sau, detectivul amator Winston (Jeffrey Wright), ii stabileste traseul calatoriei pe care Don trebuie sa o faca in scopul de a afla cine este expeditorul scrisorii. Exploatand putinele date pe care Johnston i le ofera, Winston va intocmi o lista completa cu toate detaliile acestei neobisnuite calatorii, ocupandu-se de rezervari de hoteluri, inchirieri de masini, oferindu-i lui Don chiar si un CD cu muzica de drum. Impins de la spate de entuziasmul si implicarea prietenului sau, Don va porni la drum, pe urmele unor iubiri ofilite, in cautarea unor amanunte care sa-i rezolve misterul. Ceea ce va descoperi vor fi patru femei (interpretate de Sharon Stone, Frances Conroy, Jessica Lange si Tilda Swinton) care lasa aparenta unor vieti implinite, dar in spatele carora mocnesc frustrari si neimpliniri evidente.
Indicii despre identitatea fostei iubite si a baiatului lor apar pana la finalul peliculei, insa cei care sunt obisnuiti cu filmele lui Jarmusch stiu ca scopul calatoriei nu este dezvaluirea misterului, ci drumul in sine. Filmul, ca viata insasi, este alcatuit din momente, importante in sine pentru trairea pe care o aduc si pentru semnificatia lor intrinseca.
Subiectul filmului, in aparenta simplu, este extrem de profund. In definitiv, putini sunt cei care au curajul de a se intoarce de unde au plecat, chiar si numai pentru a vedea ce au lasat in urma…