“Restul e tacere”, ultima productie marca Nae Caranfil, a avut o foarte lunga gestatie. Regizorul a povestit miercuri, intr-o conferinta de presa, o serie intreaga de anecdote legate de istoria tulburata a peliculei sale.

Ideea i-a venit in plina “epoca de aur”, in 1985, cind Caranfil era proaspat absolvent. El a marturisit ca citise in cartea “Virstele peliculei”, scrisa de tatal sau, criticul de film Tudor Caranfil, povestea primului lungmetraj romanesc. “Ma intrebam cu ce as putea debuta ca regizor in Romania ceausista. Un astfel de film putea fi facut, dar in nici un caz de mine. Si atunci m-am gindit ca poate l-ar interesa pe Sergiu Nicolaescu. M-am dus la el si l-am intrebat daca ar vrea sa faca un film dupa un scenariu al meu despre filmul «Independenta Romaniei». El mi-a raspuns: «Tinere, de ce nu faci tu un film de actualitate, despre generatia ta? Uniformele si razboiul nu sint de tine».”

In 1988, tinarul regizor a plecat la Bruxelles, unde a participat la un workshop pentru scenaristi europeni. “Acolo am scris un scenariu pe care il voiam foarte hollywoodian, cu o actiune pe care eu o credeam foarte americaneasca. Cel care conducea workshopul, un cineast ceh, mi-a desfiintat tot scenariul. «E foarte bine scris, dar nu se tine in picioare nici o secunda. In primul rind, in California sint interzise jocurile de noroc», si mi-a cazut jumate de scenariu, «iar sindicatul docherilor e foarte puternic, asa ca nu exista munca la negru», buf, inca jumate de scenariu. «Dar de ce nu scrii tu povestea aia despre care mi-ai zis, cu primul lungmetraj romanesc?», m-a intrebat tipul. Si asa m-am apucat de scris.” Caranfil a povestit cu umor ca momentul “magic” a fost cind, dupa ce a scris pentru prima data in viata lui un scenariu la calculator, a urmarit aproape cu invidie cit de repede ieseau foile tiparite la imprimanta. “A durat 18 ore ca acele 180 de pagini sa fie printate. Pentru mine, pe atunci, asta era viteza luminii.”

Scenariului scris “ca sa rupa gura tirgului” i-au trebuit 20 de ani sa devina film. Asta s-a dovedit o problema greu de depasit si pentru actorul Marius Florea Vizante, care trebuia sa-l joace inca din 1994 pe Grigore Ursache, un tip de 19 ani. “Sint cel mai privilegiat actor de pe planeta pentru ca am avut la dispozitie 13 ani sa-mi exersez rolul”, a glumit Vizante. “Problema mea nu a fost cum sa-l joc pe Grigore, ci cum sa arat ca Grigore.” Vizante a trebuit nu doar sa para mult mai tinerel decit e, ci si sa slabeasca. Mult mai fericit a fost insa colegul sau, Ovidiu Niculescu. Pentru a-l juca pe Leon, acesta a trebuit sa se ingrase 20 de kilograme. “A fost una dintre cele mai frumoase perioade din viata mea. Mai ales cind mergeam cu Vizante la circiuma si eu ceream ciolan cu fasole, iar el morfolea o frunza de salata toata seara…”

Niculescu nu intra initial in vederile regizorului pentru rolul Leon pentru ca, in realitate, actorul are doar 30 de ani, iar producatorul primului lungmetraj romanesc era trecut bine de 50. “Peste 20 de ani, cind voi face remake-ul, iti promit ca-l vei juca pe Leon”, ii spunea Caranfil. Hotarit, Niculescu a luat problema in miini: s-a machiat si s-a prezentat in fata lui Nae cu doua decenii “mai batrin”. “Vezi ca pot sa arat ca Leon?”, a insistat el. Perseverenta lui a dat roade, iar concluzia sa, vazind acum filmul, este: “Niciodata in viata mea nu voi mai avea parte de o asemenea pleasca!”, concluzie pe care Nae a “tradus-o”: “From now on, it’s downhill”. “Adica viitorul suna ocupat”, a subliniat Niculescu.

Gabriela Lupu, Cotidianul