[rating:3.5/5] 

Am dat de el in timp ce incercam sa ma uit la Volver. M-a intrigat titlul si i-am dat drumul doar pentru cateva minute (am zis initial), ca sa vad despre ce este vorba. Am ramas cu telecomanda in mana si am uitat imediat todo sobre mi…intencion. De la personajul-scenarist-regizor Caveh (Zahedi), care ne asigura in repetate randuri si prin diferite mijloace, ca suntem martorii autobiografiei lui, pana la modul autosuficient in care este construit, filmul are un aer woodyallanesc si, ca atare, savoare. Aratand ca un chelner (atat vestimentatia, cat si fizionomia si mimica iti induc acest gand), Caveh ne explica metodic si cu franchetea ce-l caracterizeaza care este scopul acestei intalniri intre noi si el: suntem pe cale de a deveni martorii casatoriei sale. Cea de-a treia. Empatic si intuitiv, Caveh ne anticipeaza nedumerirea si ne explica, la fel de franc si didacticist, cum s-a ajuns la aceasta “cifra magica” si ce a ruinat casniciile sale anterioare: dependenta lui de sex. Ca orice bun pedagog de scoala noua, Caveh isi va insoti povestirea cu materiale auxiliare, care sa ne permita o intelegere mai adecvata a situatiei. Materialul didactic numarul unu este un film pe care il turneaza special pentru noi, in care reface firul istoriei lui amoroase. Dramatizarea beneficiaza de actrite talentate si de decoruri sugestive, chiar daca uneori regizorul-actor face apel si la imaginatia noastra (spre exemplu atunci cand ne informeaza ca, din lipsa de fonduri, nu a putut zbura la Paris pentru a turna scenele petrecute cu ani in urma acolo, insa considera ca acestea nu vor avea de suferit daca sunt filmate pe strazile din America). Pentru ca memoria vizuala functioneaza de regula cel mai bine, iar orice demers care se respecta trebuie sa aiba o structura, Caveh isi delimiteaza secventele documentarului cu imagini in care scrie pe o tabla titlul scenei care urmeaza. In plus, momentele de legatura in actiune, care nu trebuie prezentate neaparat, ci pot fi doar inventariate, pentru a asigura o coerenta a povestii, sunt redate imagistic in forma cursurilor televizate de limbi straine, in care se folosesc harti si ilustrate (care, la nevoie, pot fi animate!). Pentru a adauga un plus de credibilitate si pentru a-si autentifica demersul narativ, regizorul nostru insereaza si cateva secvente documentaristice, cu “persoanele reale”. Forma este asadar cel putin intriganta, in sensul bun, incitant al cuvantului. In ceea ce priveste continutul, acesta reuseste sa se substraga anostului (in definitiv nu sunt decat niste relatii de dragoste care esueaza din cauza fetisismului pe care el il are fata de prostituate) datorita umorului si inteligentei observatiilor. Ca multi artisti contemporani apartinand scolii confesionale, Zahedi si-a interiorizat complet psihologia pop, iar dependenta lui depaseste normalul, intrand in patologic si distrugand relatii, insa el invata sa-si rationalizeze comportamentul in termeni psihologici. De aceea, pentru fiecare act calificabil drept strigator la cer de iubitele lui, el gaseste explicatii profunde si persuasive, astfel ca in cele mai multe dintre cazuri ele fac compromisuri sau accepta situatii al caror simplu gand le oripileaza initial. Mai mult decat atat, cand una dintre iubitele lui se saruta cu un alt barbat, Caveh devine gelos si, in pragul unei crize de isterie, o intreaba ce a fost in capul ei. Filmul este de-a dreptul ilar (in special in prima parte) si inteligent construit, nota parodica in care Zahedi monologheaza si actioneaza bazandu-se pe transformarea unei obsesii personale disfunctionale intr-un narcisism pe cat de stupid, pe atat de brutal, insa prezentat intr-o maniera atat de ironica, incat se autovalorizeaza.