“Mid-Afternoon Barks” (2007) este primul lung metraj al tinarului actor Zhang Yuedong. Filmat cu camera digitala, utilizind un buget foarte mic si o distributie foarte redusa, “Mid-Afternoon Barks“ este mai degraba o ilustrare a revoltei fata de conceptul de “storytelling” si regulile sale care guverneaza in egala masura productia de film si receptarea acstuia. In cazul filmelor clasice, fie ele de mainstream sau independente, regizorul are o pozitie duplicitara, pe de o parte arta de a povesti ii da puteri absolute asupra spectatorului, pe de alta parte el trebuie sa accepte ideea ca o poveste nu poate fi spusa oricum.

Ei bine, Zhang Yuedong prefera sa ignore aceste principii narative si ne propune un proiect experimental. “Mid-Afternoon Barks “ este practic un film intors pe dos.
Cu ocazia premierei mondiale a filmului in cadrul Festivalului de film asiatic de la Hong Kong, Zhang Yuedong spunea ca “filmul trebuie sa ajunga la un sens in final, ca si cum totul in lumea asta ar avea un sens in final, dar chiar asa se intimpla in viata reala? Traim intr-o lume in care nimic nu pare a avea conditii de existenta atit de clare si de bine definite. Situatia in care orice facem si orice intilnim are un sens nu exista” (“Film often would reach a final meaning, as if everything in the world has a final meaning; but is this life? We are in a world that never appears to have such a clear cut condition. The situation in which everything you do and encounter has a final meaningful doesn’t exist.”) Mai clar decit atit nu se putea. Mi se pare interesanta dorinta regizorului de a face un film pe deplin “realist” si la modul foarte propriu selectind adica aleator citeva momente din continuum-ul pe care il numim realitate, facind din ele trei filmulete (Strainul si satul, Orasul, lemnul si reparatorul si Fermierul si pepenii). Evident aceste fapte nu duc la nimic, si asta pentru ca personajele nu se organizeaza in relatii favorabile sau antagonice si nu au nici un scop catre care sa tinda si sa indrepte actiunea. Vedem lucruri si oameni care dispar si apar ulterior in alte contexte: mingea, reparatorul, bucata de lemn care seamana cu un soi de peste stilizat, cazmalele, stilpii; auzim sunete recurente si aleatorii: focurile de arma, latraturile de ciine. Asta ma face sa ma gindesc la uzinele de scenaristi de la Hollywood care folosesc intensiv unul dintre dictoanele cehoviene: pistolul din “Unchiul Vania” care apare in actul 1 trebuie sa fie folosit pina in ultimul act, altfel nu-si are rostul. Cred ca, intr-un fel, intentia lui Zhang Yuedong este de a lua peste picior economia mijloacelor narative.

Apoi este “plotul”. Vedem oameni deplasindu-se, pe pajisti sau la marginea soselelor, mergind pe malul unui lac, conducind masini, biciclete, urcind scari si totusi nu stim de ce o fac, intentionalitatea lor nu este manifesta. Intr-un film “normal” adica respectuos cu legile narativitatii, exista un schepsis care ne da informatii: fie titlul fragmentului, in cazul de fata nu e cazul; fie dialogul, in cazul de fata dialogul este ca si cind ai merge in parc, te-ai aseza pe o banca si ai pleca urechea la ceea ce-si spun cei din jur. Ce facem atuncea ? Incercam sa vedem ce fragmente se leaga numai ca regizorului ii face placere sa bruieze absolut toate pistele. Raminem asadar cu adevarurile simple: un tip cutreiera satele nu se stie de ce, un altul repara boilere, trei tipi se intilnesc si se deplaseaza cu masina, un fermier vinde pepeni si este necajit de niste copii, o femeie geseste o minge, niste tipi planteaza stilpi ici colo in orasel.
Hai sa vorbim un pic si despre structura: trei povestioare fara legatura una cu alta care descriu ”o legatura care nu este neaparat solida, ba chiar e complet lipsita de importanta, lipsita de inteles si in plus nu poate fi explicata” (“a relationship that is not especially solid, in addition it is completely unimportant, has no meaning at all, and cannot be explained.”) dupa cum bine zice insusi regizorul. Iarasi chestia asta mi se pare o ironie la adresa structurii tipice de film hollywoodian care foloseste paradigme de trei sau patru parti cu o durata precisa care sa permita intrigii sa se concretizeze. In loc de asta Zhang Yuedong elimina relatia cauza-efect pur si simplu.

Ok, “Mid-AfternoonBarks” pare sa intoarca totul pe dos, ba chiar Zhang incearca sa instaleze o noua logica. “Daca regizorii nu doresc sa faca asta [sa faca apel la logica narativa comuna a scenariului - nn] ei pot comunica cu publicul prin alte mijloace” (“if directors don’t want to do that, they can exchange with the audience in other means”). Si daca logica narativa este considerata “o cursa” intinsa publicului pentru a inghiti cu lingurita povestea de pe ecran, varianta propusa de Zhang ar fi ca publicul sa aiba in vedere o serie de idei simple si logice in receptarea unui film (cum ar fi poate faptul ca realitatea este in sine insasi lipsita de coerenta) .

Dupa parerea mea modalitata de a filma a lui Zhang Yuedong ne poate spune ceva despre intentiile sale artistice. Imaginea este in general statica, distanta si rece, cu citeva exceptii (camera de mina folosita in “Strainul si satul” chiar in momentul in care se vorbeste de un vis, camera care urca pe stilp in ”Fermierul si pepenii” si surpriza panoramei cu stilpii albi plantati intre case care se poate lega cumva de remarca despre taierea copacilor din primul film). Intensitatea sunetului pare supradimensionata: vocile, dintii oilor care rumega iarba, pasii, picaturile de ploaie in cadere, motoarele masinilor de pe sosea se aud cu atita claritate de parca spectatorul s-ar afla la mai putin de 10 cm de sursa. Hiperacuzia aceasta intr-un fel deranjanta se adauga imaginii si continutului absurd (plantarea stilpilor, pescuitul intr-o sticla de plastic, impuscaturile si ecourile latratului unui ciine care poate ca s-a pierdut poate ca nu) pentru a crea absurdul, suprarealitatea si de ce nu o oarecare dimensiune lirica a spatiului.
“Mid-Afternoon Barks” este un studiu de caz in care spargerea unitatii narative genereaza caracterul aleatoriu si modular al celor trei povestiri.Evident, spectatorul poate intelege orice din ceea ce vede, realizatorul nu pretinde nicidecum ca ar exista vreun sens unic in filmul sau.
Remarcat la Festivalul de film asiatic din Hong Kong, filmul a concurat si la festivalul ECU (Festivalul de film european independent) din 2007 la sectiunea Best Foreign Dramatic Feature, a fost selectionat in aprilie 2007 la un festival de cinema din Buenos Aires si este programat si la CinDi, Festivalul de Film Digital de la Seul care va avea loc intre 20 si 27 iulie.

Nota: Puteti regasi o parte din interviul cu regizorul Zhang Yuedong pe grupul de discutii alt.asian-movies,soc.culture.hongkong.entertainment . Puteti gasi reflectii interesante privitoare la structurile narative hollywoodiene pe situl web al eseistului si criticului de cinema David Bordwell. http://www.davidbordwell.net .