[rating:4.5/5]
The Breakfast Club este un film atipic cu adolescenţi din 1985 produs, scris şi regizat de către unicul John Hughes ( omul care a dat viaţă comediei în anii ’80 şi începutul anilor ’90, el având reuşite precum: Sixteen Candles, Weird Science, Ferris Bueller’s Day Off,Pretty in Pink, Christmas Vacation, Uncle Buck, Home Alone , Home Alone 2: Lost in New York, dar şi eşecuri precum : Class Reunion, Mr. Mom, seria Beethoven ( 1-5 ), Curly Sue, Dennis the Menace, Baby’s Day Out, Miracle on 34th Street, 101 Dalmatians, Flubber, Home Alone 3, Home Alone 4, Just Visiting – măcar a avut perioada lui de glorie în anii ’80 ) . De mulţi acest film este privit ca fiind definitoriu pentru anii ’80 şi cel mai bun şi original film al celor din ”brat pack” .
În film este vorba despre 5 elevi de liceu care sunt nevoiţi să petreacă o sâmbătă împreună în detenţie, iar tinerii nici nu puteau fi mai diferiţi – un tocilar – Brian Johnson ( Anthony Michael Hall ), un sportiv – Andrew Clark (Emilio Estevez ), o fată de bani gata – Claire Standish ( Molly Ringwald ), o zănatecă – Allison Reynolds (Ally Sheedy ) şi un criminal – John Bender ( Judd Nelson ) . La început ei nu se cunosc deloc între ei şi cred că nu au nimic în comun, şi provenind din medii diferite au prejudecăţi unul faţă de celălalt .
Ei sunt puşi să realizeze compuneri despre cine cred ei că sunt şi pe măsură ce timpul trece încep să vadă că nu sunt aşa de diferiţi . Deşi personajele par a fi stereotipuri şi povestea nu pare să uimească ( scenariul a fost scris în doar zile – 4 şi 5 iulie 1982 ), totul se dezminte, asta fiind departe de adevăr, pelicula având un farmec anume în a vorbi despre problemele adolescenţilor .
Prestaţiile puştilor sunt de primă mână, convingătoare, iar Judd Nelson merită o felicitare în mod special pentru modul în care a adus la viaţă pe Bender – violent, arogant, enervant, devenit aşa din cauza părinţilor săi – care a furat fiecare scenă în care apărea .
Deci despre ce e vorba în film ? Despre adolescenţi şi problemele lor cu părinţii – fie că sunt perfecţionişti şi te omoară cu zile, fie că nu te iubesc, fie că ţin mai mult la notele tale decât la tine sau te maltratează – cu prietenii, cu notele şi cu viaţa în general . Un film care e la fel de veridic acum, cât a fost şi acum 2 decenii la lansarea sa în cinematografe .
Nici un cinefil care se respectă nu poate admite că nu a vazut acest film, el fiind privit uneori ca cea mai bună îmbinare de dramă şi comedie din anii ’80, la momentul lansării primind 28 de critici favorabile de la ziarele importante din State, adunând un rating de 7.8/10 .
Şi nu în ultimul rând, tema filmului – melodia Don’t you forget about me a formaţiei Simple Minds este superbă, nu degeaba a stat săptămâni întregi în topul Billboard .
The breakfast club e o capodoperă printre filmele cu adolescenţi, în care orice puşti se regăseşte şi găseşte consolare !