[rating:4.5/5]
“This was the best of all possible worlds. But even here help was needed. That’s where Troy came in”. Asa incepe The Chumscrubber, cea mai mare supriza a anului si fenomenala satira si radiografie a societatii americane suburbane aparent idilice in care adultii sunt nefericiti, letargici si fixati orbeste pe profesiile lor sau pe activitatile marunte gospodaresti in timp ce opereaza pe mai multe pahare de vin iar tinerii sunt la fel de nefericiti si imbuibati cu Ritalin sau Vicodin procurate cand de la dealerul local cand de la parintii care vor sa-i vada mai “in echilibru” si mai fericiti.

Incursiunea in mica comunitate din Hillside incepe cand dealerul liceului, Troy e descoperit spanzurat in “ascunzatoarea sa” de catre tovarasul sau cel mai bun, Dean. Prilej ca intreaga lume sa o ia razna. Mai exact intreaga lume din liceu care nu mai are pastile de ingurgitat, pentru ca restul comunitatii aproape ca nici nu resimte moartea tipului. Asa ca unii din oamenii cu care Troy o mai ardea (Crystal – fata buna; Billy – baiat rau cu 20:20 vision si inca un tip pe care nu-mi amintesc cum il cheama) incep sa-l bata la cap pe Dean sa le faca rost de ultimul transport de pastile pe care defunctul se pregatea sa-l livreze. Cam asta ar fi plot outlineul in mare. Ce iese insa in evidenta din Chumscrubber e universul creat, lumea parca deprinsa din cartile lui Bret Easton Ellis pusa intr-un spatiu specific lui Tim Burton. Oraselul de suburbie in care e tot timpul soare, casele sunt identice, oameni sunt toti draguti si aratosi, in spatele fatadelor neexistand nimic, totul fiind pierdut in cantitati considerabile de medicamente si alcool si scaldat in afisele, comicurile, jocurile pe calculator, emisiunile tv cu the Chumscrubber, un erou animat, un zombie care isi poarta capul taiat in mana si se lupta cu monstrii dintr-o lume postapocaliptica in care nimeni nu traieste cu adevarat, metafora de altfel pentru comunitatea din Hillside. Intr-o asemenea comunitate, absolut totul trece neobservat, inclusiv comportamentul absurd al locuitorilor cum ar fi primarul (Ralph Fiennes – demential) care de cateva luni a suferit un traumatism in urma unei lovituri la cap si vede peste tot delfini si se comporta de parca e venit de pe alta planeta si inclusiv disparitiile copiilor – cum ar fi fiul de 13 ani al sefului de politie si al viitoarei sotii a primarului care e rapit de Billy and co crezand ca e fratele lui Dean in incercarea de a-l face pe acesta sa le caute pastilele. Si cum s-ar putea altfel? In Hillside au loc parastasuri si nunti in acelasi moment in case vecine iar locuitorii se impart in care sa se duca la care. In Hillside copiilor le este permis orice cat timp le gadila parintilor auzul cu replica “it;s for school”. Si tot in Hillside se pot gasi si caserole cu mancare pentru parastasul mai sus amintit, mancare imbibata in cantitati extraordinare de droguri psihiatrice pisate.

Chumscrubber e mult mai mult decat doar suma tuturor fazelor astea, prezentand lumea in care Dean se zbate impreuna cu pastilele lui, cautand sa treaca peste fiecare zi, fara succes caci pana la urma Troy se intoarce de dupa moarte sa-i vorbeasca si imaginea lui se confunda pe alocuri, in vortexul tripurilor cu cea a lui chumscrubber insusi, cu capul in brate. Asta pe masura ce Billy incepe sa snap si cum drogul lui of choice pare violenta si adrenalina, things look grim pentru pustiulica ala pe care l-au rapit (ce text am cacat).

Finalul filmului e fericit insa – ideea de evadare din lumea asta doar prin dragoste, cam ca-n Garden State unde aveam un pill popper care quits si da de Natalie Portman – si putin cam tezist si chiar cu “seen that before” stuff (check out un Good Will Hunting-style crack up al eroului) insa nu l-as fi vrut in nici un alt fel. La cat de sumbra si deprimanta a fost incursiunea prin Hillside (in oricat de mult umor ar fi fost ea prezentata) era un musai.

p.s. : pentru cine ma cunoaste mai zic doar ca la The Chumscrubber nu am fost nici macar o data sa ma pis desi eram imbibat de cola. nu stiu daca e o onoare mai mare pentru un film, in ceea ce ma priveste, decat chestia asta.