Dupa ce au lucrat impreuna la Star Trek: The Next Generation, Michael Piller si fiul sau, Shawn, au inceput sa lucreze la un nou proiect, o reimaginare a cartii The Dead Zone a lui King intr-un serial tv (chiar daca filmul lui Cronenberg a fost foarte reusit, poate doar montajul a fost de mana a doua).

Johnny Smith (acum maturul Anthony Michael Hall, pe care nici nu-l recunoastem din forma sa adolescentina, cand a fost un geek la superlativ, gratie lui Hughes) este un profesor de biologie care are o viata utopica : studenti care-i iubesc metodele de predare, o familie perfecta ce include o mama iubitoare si foarte bogata, o logodnica inteligenta si superba, un copil pe drum si multe visuri. Dar destinul nu este de acord cu el, deoarece in seara in care el si Sarah isi anunta logodna, el are un accident de masina oribil care-l lasa intr-o coma din care doctorii spun ca nu-si va mai reveni niciodata.

Trec 6 ani, Sarah se casatoreste cu altcineva (dupa ce 2 ani a suspinat dupa el, l-a vizitat zi de zi si a avut grija singura de copil), mama sa moare, iar el se trezeste din coma cu niste puteri precognitive (clairvoyance, si, da, stiu, m-am uitat prea mult la Minority Report). Toata viata sa este intoarsa pe dos, si de fiecare data cand atinge pe cineva are viziuni macabre cu viitoarele evenimente care-i pot pune in pericol viata persoanei respective.

O influenta majora asupra serialului a fost si The X Files (idei de povesti, personaje), ceea ce se poate observa si prin faptul ca si acesta se imparte in doua teme : asa cum la XF aveam episoade din Mitologie, ce includeau conspiratiile, extraterestii si toate cele, si episoade cu monstrul saptamanii, la TDZ avem episoade cu evenimentul prost al saptamanii si episoade cu lupta impotriva viitorului, impotriva conspiratiei si impotriva sfarsitului lumii adus de Greg Stillson.

Desigur, ca orice lucru bun, si acesta are un lung sir de defecte : cateodata ma uimeste prin prostia de care dau dovada unele personaje (in special Johnny), prin deciziile cretine pe care le ia, prin faptul ca nu realizeaza ca 1+1=2. Sa nu mai zic de triunghiul de dragoste format de Johnny, Sarah si Walt (ca toti ceilalti, am o problema serioasa cu ele). Nu ma intelegeti gresit, deseori este bun, iar uneori este superb, uimeste prin drama de valoare, alteori prin elementele comice.

Cuvantul care caracterizeaza serialul este “interesant”, deoarece in fiecare saptamana avem parte de cate un nou episod fascinant cu previziunile lui Johnny. Cele mai bune episoade din serie sunt : Deja Voodoo (episodul meu preferat), Dinner With Dana, Destiny, Playing God, Zion, Collision, Cycle of violence, The Siege, Double Vision, Precipitate, A Very Dead Zone Christmas, Independence Day (Karl Schaefer este unul din cei mai buni scenaristi).
Este interesant faptul cum personajele pur si simplu dispar din peisaj, fara nicio explicatie (un truc cules din GG), cel mai evident fiind personajul lui Kristen Dalton (frumoasa Dana Bright), care are o aventura cu John in primul sezon si-l ajuta deseori, mai apare de 2 ori in sezonul 2 si apoi dispare definitiv, fara nicio explicatie sau semn de intrebare. Superba Jennifer Finnigan apare si ea de cateva ori in serial, ca o persoana ce are aceleasi puteri ca Johnny (trebuia sa zic de ea, deoarece desi nu suport blondele, n-am putut sa-mi iau ochii de la ea).

Nu cred ca este cel mai bun serial de la TV, asa cum sustin unii critici, si asta pentru ca o mare parte din episoade mi s-au parut tare previzible (aici dau vina pe 8 sezoane de CSI (desi si Matlock, Columbo, Poirot, Maigret, Holmes si altii au avut influente), care mi-au afectat simtul nepasarii si m-au impins sa fiu atent la detalii), dar merita vazut si pus in colectie. Can you see what I see?