Atacat constant cu filme in care agentii CIA fac si desfac crime si afaceri, chiar guverne la nevoie, te-ai intrebat vreodata cum a pornit aceasta institutie? Robert De Niro si-a pus in cap sa regizeze o trilogie pe aceasta tema, din care a realizat deja “The Good Shepherd”. Filmul prezinta povestea unui personaj fictiv creat cu ajutorul biografiilor lui James Jesus Angleton si Richard M. Bissell Jr., doi dintre cei cu functii de raspundere in Office of Strategic Services (OSS), organizatia care a devenit ulterior atat de cunoscuta si infricosatoarea pentru unii CIA, impletita de la un moment dat cu istoria agentiei.

Copilul Edward Wilson isi vede tatal, amiral al marinei americane, sinucizandu-se, dar pretinde c-a fost un accident si subtilizeaza scrisoarea de ramas bun, pe care o va citi abia peste multi ani. Creste, personajul e preluat de Matt Damon, si studiaza la Yale, unde devine membru al fratiei “Skull and Bones”. La o petrecere o insarcineaza pe sora, interpretata de Angelina Jolie, unui prieten, iar la apelurile acestuia la onoare se insoara cu ea, desi iubea o fata surda cunoscuta intr-o biblioteca. Trece drept un personaj discret si inteligent, asa ca i se va propune sa intre in noul serviciu de informatii creat pentru a proteja SUA in cadrul razboiului rece. Paranoia vanatorii comunistilor nu putea fi evitata nici ea, iar fara spioni rusi filmul n-ar fi avut nici un farmec. Personajul nostru ajunge sus de tot in cadrul OSS, dar pentru asta va plati enorm pe plan personala. Casatorit cu alta femeie decat cea pe care o iubeste, se consacra pana la obsesie muncii pe taramul informatiilor. Si nu-i face bine deloc.

Ca tot filmul, finalul e confuz. Primim niste surprize, dar nu si toate informatiile de care am avea poate nevoie. Nu ni se spune cine o arunca pe fata din avion, de exemplu. De aceea n-am inteles de ce filmul a fost nominalizat la diverse premii, intre altele la Oscar’ul pentru regie. Angelina Jolie a primit un rol care nu i se potriveste si nu convinge. Matt Damon e corect, dar nu extraordinar. De Niro apare si el in film, intruchipand un personaj real din CIA.

Daca ar fi fost o reconstituire filmul ar fi fost poate bun asa cum a iesit, nu intotdeauna realitatea se caracterizeaza prin claritate. Dar ca fictiune bazata pe niste fapte istorice nu mi s-a parut o realizare deosebita si cred ca putea fi lucrat mai mult si, mai ales, scurtat. Se insista cam mult pe unele fapte irelevante si exista si cateva personaje nesemnificative al caror rol in poveste e prea minor ca sa nu poata fi eliminate. Sunt si chestiuni interesante in film, cum e analiza unei fotografii in legatura cu care se descopera incet-incet diverse informatii astfel incat se ajunge la identificarea locului unde fusese facuta. Ciudat e ca omul nostru nu e urmarit de nimeni cand intra in contact cu rusii. Dubioasa e si explicatia fantezista a ratarii americane din Golful Porcilor.

In concluzie, nu e un film pe care l-as recomanda cuiva sa-l vada, decat daca respectivul e interesat de CIA sau de spionaj. Sorry, Mr. de Niro.