[rating:5/5]
Verificând corectitudinea subtitrărilor pentru nişte filme vechi de care tocmai am făcut rost, am dat peste un monolog savuros şi ironic. Monologul prezenta situaţia din Viena de după cel de-al doilea război mondial, o Vienă împărţită între englezi, ruşi, francezi şi americani, aflată în ‘perioada clasică a comerţului la negru’ şi aparţinea regizorului Carol Reed, mai târziu devenit Sir Carol Reed. Din cauza lui nu m-am putut dezlipi de ecran timp de o oră şi vreo 45 de minute, deşi nu prea sunt mare fan al filmelor vechi.După cum spuneam, sau cum ar fi trebuit să spun, ‘The Third Man‘ este un noir clasic, deşi monologul ironic de la început şi muzica de fundal cântată la un instrument ce pe engleză se cheama zither îmi dădeau impresia că filmul e o comedie de vacanţă, sau oricum ceva mai uşurel.

The Third Man începe cu sosirea unui american, Holly Martins, scriitor de westernuri uşurele, momentan falit, care a fost chemat în Viena de un vechi prieten, Harry Lime, care îi găsise de lucru. Spre surprinderea sa, Holly ajunge la timp, dar la înmormântarea vechiului său prieten, care se ocupa şi cu comerţul la negru, daca tot era perioada clasică pentru aşa ceva. Fiind reperat la înmormântare de către poliţia britanică şi pus la curent cu noutăţile, Holly găseşte suspectă moartea prietenului său şi se hotărăşte să rămână în Viena pentru o investigaţie completă, deşi britanicii vroiau să îl trimită acasă cu primul avion. Cu timpul, acesta reconstituie puzzle-ul care este uciderea prietenului său, având loc şi câteva surprize şi răsturnări de situaţie. Cum nu vreau să stric filmul pentru nimeni, nu o să scriu despre ele, ci o să spun numai că titlul filmului vine de la faptul că, deşi majoritatea martorilor au afirmat că doi oameni au fost în momentul crimei (un baron austriac şi un român pe nume Popescu), un al treilea om a fost şi el acolo.

Filmul este o adaptare după romanul scris de Graham Greene, având însă unele modificări. Distribuţia nu îmi spune prea mult, evident în afara lui Orson Welles, dar nici eu nu cunosc prea mulţi actori din 1949. Tehnic vorbind, ‘The Third Man‘, e un film ‘ahead of its time’, mai ales prin iluminare şi unghiurile ciudate de filmare, iar coloana sonoră, care e în mare parte o singură melodie de o oră şi 45 de minute cu unele întreruperi, creează suspans şi o atmosferă ciudată. Alte puncte forte ale filmului sunt urmăririle din canalizarea Vienei, unele ironii tipic englezeşti şi contribuţia lui Orson Welles la scenariu, adică replica:
“Aminteşte-ţi ce a spus cineva: În Italia, timp de 30 de ani, sub dinastia Borgia, au avut parte de război, teroare, crimă, masacru. Dar i-au dat în acelaşi timp pe Michelangelo, Leonardo da Vinci şi Renaşterea. În Elveţia, oamenii au trăit ca nişte fraţi buni. Au avut 500 de ani de democraţie şi pace, şi ce au produs? Ceasul cu cuc.”

În concluzie, ‘The Third Man‘ nu e degeaba considerat unul dintre cele mai bune filme britanice şi nu se găseşte degeaba prin diverse topuri 100, 50, 250, fiind un clasic al genului şi al perioadei.
Mai jos găsiţi ‘main theme’-ul filmului, cântat la zither de Anton Karas, cât şi un cover big-band, aparţinând lui Guy Lombardo şi formaţiei sale.

Anton Karas – Third Man Theme

Guy Lombardo – Third Man Theme (Anton Karas Cover)