[rating:90/100]
Traffic (2000) este un film bun, a carui duritate subversiva produce o amara meditatie a spectatorului asupra unuia dintre cele mai mari pericole ale timpurilor pe care le traim – drogurile. Expresie inselatoare a libertatii absolute a spiritului, instrumente meschine de transcendere a limitelor constiintei si imaginatiei umane, drogurile sfarsesc prin a perverti insasi conditia de om prin lichefierea ratiunii.

Filmul ofera o viziune asupra problemei drogurilor ilicite in America, din perspectiva unui politist mexican (Benicio Del Toro) ce incearca sa supravietuiasca in mediul corupt din care face parte, a unui judecator american (Michael Douglas), ce abordeaza initial problema pe fundamente teoretice, dar sfarseste prin a se confrunta cu ea practic, datorita dependentei de droguri a fiicei sale (Erika Christensen), a unui politist american (Don Cheadle) ce-si doreste sa aresteze traficanti de talie mare, precum si a unei femei din San
Diego (Catherine Zeta-Jones), ce este adusa in scena in momentul in care sotul sau este arestat sub acuzatia de a fi unul dintre cei mai influenti traficanti de droguri din zona.

Traffic prezinta drogurile ca fiind o afacere, un razboi, o problema sociala de inalt nivel, o activitate criminala si o dureroasa trauma familiala. Cele trei planuri narative importante (cel al familiei judecatorului, coruptia din Mexic si arestarile din San Diego) se intersecteaza de cateva ori, subliinind un mesaj de o transanta claritate: problema drogurilor nu este nici pe departe una usoara, iar raspunsul este cu atat mai putin facil. Asa cum conchide judecatorul in finalul filmului, daca exista un razboi al drogurilor, acesta se da in familiile noastre.

Regizorul Steven Soderbergh este, in cazul acestui film, si director de imagine, ceea ce contribuie la unitatea dintre imagine si continut. Oferind peliculei un stil documentar, Soderbergh foloseste drept cadru pentru multe scene cladiri guvernamentale autentice, precum si figuri proeminente ale vietii politice americane (Sen. Orrin Hatch). In plus, fiecare plan narativ se distinge printr-o alta paleta coloristica, ce include imaginea sepia in cazul seventelor filmate in Mexic.
Un film care merita (daca nu chiar, trebuie) vazut.